craciun acasa

iaca mai trecu inca un craciun in familie, adapostit la caldura caminului parintesc, cu nelipsitele bucate traditionale si bauturile de rigoare pe langa.
trebuie sa recunosc ca am auzit intamplari si istorisiri care mai de care, toate in contextul crizei mondialei si a unei generale plangeri de mila "vai ce greu o sa ne fie la anu, stai sa vezi ca abia atunci o sa se vada si la noi", etc, etc, chiar mie greata sa mai aud ceva similar din nou.
asa ca mentionez cateva demne de tinut minte: am intalnit oameni care au plecat sa faca cumparaturi la bulgari, s-au oprit la o tigara, au fost rapiti si returnati fara un plaman (??!?!), am intalnit oameni care nu cred ca exista prietenie, ca nu exista prieteni, si ca trebuie sa ne testam constant oamenii din jurul nostru ca sa vedem daca ne sunt sau nu prieteni adevarati. ok, in regula, poate ne testam reciproc fara a ne da seama macar, dar a-i pretinde unui om sa iti dea jumatate din avere sau sa iti cumpere masini nu mi se pare o dovada de prietenie adevarata. asa cum nu cred nici ca "prietenia te obliga"...

a nins aseara si pentru prima data am avut si eu senzatia ca este iarna iarna asta. dar zilele de ascultat colinde s-au dus... mai ramane speranta (vaga dealtfel) a unei potentiale plimbari pana la munte care sa imi umple sufletul de bucuria de poveste a iernii. pe care incerc sa o retraiesc in ultimii ani la aceeasi intensitate si cu aceeasi pasiune ca si in trecut, dar niciodata nu reusesc pe deplin. parca nici frigul nu il simteam atat de aprig cand ne duceam pe derdelus. daca treceam de momentul critic in care nu imi mai simteam picioarele, aproape ca nimic nu imi mai putea stirbi bucuria...
vreau sa mai am pasiunea aia nebuna de copil, macar 3 zile iarna...