
Sunt zile in care trec prin viata cu ochii inchisi. De teama, probabil. Si merg repede. Si cu cat merg mai repede cu atat tin ochii mai stransi, me retrag in lumea mea in care sper sa nu ma atinga nimic.
Sunt alte zile, mult mai numeroase, in care tin ochii larg deschisi si ma bucur de fiecare maruntis din jurul meu. Orice nimic care ma face sa zambesc, sa rad in hohote sau sa plang cu lacrimi de crocodil. Sunt nesatula de tot ceea ce exista pe lume.
Sunt si momente ale zilei care pericliteaza asa de rau ziua incat oricat de bine ar fi incepul ajung sa subscrie primei categorii. Zile ca azi. Si doar am zis ca nu mai imi pasa ... Rahat!
Sunt genul de persoana care plange la filme. Si nu-mi pasa...
Simt ca in mine se contopesc universuri paralele care isi cer drepturile. Astazi am hotarat sa fiu eu. Maine nu se stie.
Poza e facuta de Catalin Savulescu(Cata pentru mine) caruia ii multumesc. Asa as arata eu daca ...

0 comments:
Post a Comment