anul nou aduce

azi in drum spre metrou am vazut un copil, 10-12 ani (nu stiu deloc sa apreciez varsta oamenilor, dar nu cred sa fi avut mai mult , cu o cagula pe post de fes...

ma intreb din nou in ce oras traiesc, in ce tara, in ce lume?! oare lui i se parea "cool"?

uite asa a fost la revelion

my walk to you-by Simona Ghita

my walk to you, originally uploaded by black hawk girl.

cum imi duceam picioarele la plimbare prin bucurestii inca vechi...

craciun acasa

iaca mai trecu inca un craciun in familie, adapostit la caldura caminului parintesc, cu nelipsitele bucate traditionale si bauturile de rigoare pe langa.
trebuie sa recunosc ca am auzit intamplari si istorisiri care mai de care, toate in contextul crizei mondialei si a unei generale plangeri de mila "vai ce greu o sa ne fie la anu, stai sa vezi ca abia atunci o sa se vada si la noi", etc, etc, chiar mie greata sa mai aud ceva similar din nou.
asa ca mentionez cateva demne de tinut minte: am intalnit oameni care au plecat sa faca cumparaturi la bulgari, s-au oprit la o tigara, au fost rapiti si returnati fara un plaman (??!?!), am intalnit oameni care nu cred ca exista prietenie, ca nu exista prieteni, si ca trebuie sa ne testam constant oamenii din jurul nostru ca sa vedem daca ne sunt sau nu prieteni adevarati. ok, in regula, poate ne testam reciproc fara a ne da seama macar, dar a-i pretinde unui om sa iti dea jumatate din avere sau sa iti cumpere masini nu mi se pare o dovada de prietenie adevarata. asa cum nu cred nici ca "prietenia te obliga"...

a nins aseara si pentru prima data am avut si eu senzatia ca este iarna iarna asta. dar zilele de ascultat colinde s-au dus... mai ramane speranta (vaga dealtfel) a unei potentiale plimbari pana la munte care sa imi umple sufletul de bucuria de poveste a iernii. pe care incerc sa o retraiesc in ultimii ani la aceeasi intensitate si cu aceeasi pasiune ca si in trecut, dar niciodata nu reusesc pe deplin. parca nici frigul nu il simteam atat de aprig cand ne duceam pe derdelus. daca treceam de momentul critic in care nu imi mai simteam picioarele, aproape ca nimic nu imi mai putea stirbi bucuria...
vreau sa mai am pasiunea aia nebuna de copil, macar 3 zile iarna...

nelamuriri

am si eu niste nelamuriri legate de lucrurile care se petrec in jurul meu. de exemplu, care-i faza cu oamenii care citesc rugaciuni in metrou sau ratb? care e scopul? de ce sa rasfoiesti aceeasi carte minuscula de 20 de pagini si sa citesti rugaciuni? ma scuzati, nu vreau sa zic "blasfemii", dar astept cu interes sa imi raspunda cineva acestei dileme... oare cred ei ca izbavirea e mai probabila, se simt mai aproape de Dumnezeu, se spala de pacate, sau e singura lectura pe care o accepta?! nu am vazut in schimb pe nimeni sa citeasca Biblia... recunosc ca nici eu nu am citit-o ca sa-mi dau cu parerea daca o fi pe intelesul tuturor, dar ca un bun crestin, n-ar fi oare mai izbavitor sa citeasca ei Biblia? nu domnule, ei stau cu carticica lor in miniatura in mana si citesc, si citesc...poate au memorie proasta si nu le tin minte...

eh, ma rog, nu-i treaba mea. ma intrebam doar :))

incerc de ceva vreme sa ajung la un vintage fair si pana acuma am pierdut 2. insa lucky me, urmeaza unul saptamana viitoare dar nu stiu daca la fel de interesant ca precedentul...

intr-o zi

... o sa imi fac mai mult timp sa trec pe aici. tot timpul spun asta, si totusi recunosc ca nu o fac. asta pentru ca am senzatia ca nu fac decat sa scriu acelasi lucru la infinit, cu aceleasi cuvinte. M-am simtit pierduta in ultimele saptamani, si nici acum nu am reusit sa ma regasesc complet. Cred ca la un moment dat am pierdut ceva pe drum, pentru ca simti deseori ca ceva imi lipseste. Trebuie sa incerc mai mult sa aflu ce este acel ceva, ca doar nu o sa traiesc toata viata incompleta, nu?

Am devenit obsedata in ultima vreme de melodia asta...

this is my visual DNA

Bucuresti Budapesta Viena Praga si inapoi la Bucuresti

M-am intors...a fost bestial! Praga mi-a lasat atat de multe amintiri frumoase. As vrea sa calatoresc toata viata si sa nu stau nicaieri mai mult de un an. Si sa nu ma intorc niciodata inapoi...

Vreau sa invat portugheza.

I'd like to see you clothed in butterfly wings....
Little droplets of color powdering your skin....
Your hair spread around you like a corona of burning embers.....the swell of your breasts,
Tipped with the sugary points that call my tongue like....
The most addictive drug known to woman.
Roll you in my arms, the suede of wings between our warming skin...
how every neuron in me arches to meet you, you are my home.

Genesis Park ... WTF?????!?!

Niste domni din Elvetia si-au propus ca intr-un viitor apropiat sa faca un mega-giga-super parc de distractii care sa se intinda pe suprafata a 70 (saptezeci!!!!) de stadioane de fotbal. Ma rog, niste domni vor sa mai stoarca lumea de niste bani! Dar ceea ce nu stiti este ca aceste personaje sunte niste preoti evanghelisti daca am retinut bine si vor ca acest parca sa aiba...da ati ghicit...tema biblica! Adica: va fi construita o Arca a lui Noe in marime naturala (se stie marimea naturala?!?! ma rog, poate nu-s eu bine informata), vom putea sa luam cina intr-un luxos restaurant aflat in Turnul Babel, sau sa facem cumparaturi de la mall. Una dintre cele mai wow chestii, ca nici nu ii pot spune altfel, va fi o prezentare multimedia a luptei apocaliptice dinte bine si rau! Desigur, ca in orice mare parc de distractii care se respecta, vor fi 2 rollercoasters, cu niste teme la fel de interesante, normal! A, parcul se va numi Genesis Park. Inspirat, nu?!
Ok...e atat de incredibil incat mi-e greu sa ma concentrez sa trag o concluzie. In halul asta au ajuns sa il vanda pe Dumnezeu...

Vama a lansat Vama (2)

 

prima poza, caci nu am avut timp. si sincer de unde am stat nu am reusit sa prind prea multe cadre misto, dar poza asta imi place!

Vama a lansat Vama

Am fost aseara la lansare. A fost foarte, foarte, foarte tare! A fost bine de tot. O trupa matura, cu o comunicare excelenta, versuri inteligente, sonorizare exceptionala, atmosfera misto! Am facut si poze, o sa revin cu ele, dar vroiam doar sa spun in 10 cuvinte cat de mult mi-a placut!

poveste cu ursulet de plus

...si nu numai.
balcon, tigari, cafea, dimineata, bucuresti, trafic, zgomot, mosilor, relaxare, calm, idei, acasa, zambete, bucurie.

Minunatul ziar "Libertatea" are un gen de concurs impreuna cu un hypermarket de pe la noi, iar sloganul lor este, citez :"Noi va umplem frigiderul!". Mie una mi se pare absolut genial, nici nu mai stiu de cand nu am ras asa...

Diseara ma duc la concert Vama. Cica o sa fie tare! Lumini, proiectii video, porci si fotomodele :). ei, asa scria prin ziare in titluri, caci oamenii inteligenti din redactii cred ca este foarte interesant sa vehiculezi astfel de titluri, cu care vezi-doamne faci lumea curioasa! Ma rog, ideea e ca o sa fie chiar tare si abia astept sa ajung acolo...

In rest, s-a mai dus o saptamana, ma intreb daca s-a facut cineva mai destept in aceste cateva zile...

despre mare

ma reindragostesc de mare si de constanta. le-am facut o vizita weekendul trecut si a fost neasteptat de bine. dar nu uit ca ai fost rea cu mine, nici macar nu m-ai lasat sa te ating... promit ca data viitoare o sa petrec mai mult timp langa tine, o sa te imbratisez si o sa te sarut...

printre altele am vazut apartamentul visurilor mele. malul marii, etajul 7, navodari, living pe partea cu tarmul, balcon imens, priveliste minunata, rasarituri, pescarusi, nisip si tu ... mare cat vezi cu ochii! vise...

water, sand and freedom :)

water, sand and freedom :), originally uploaded by Alexandra Catana.

Maria

Maria, originally uploaded by Alexandra Catana.

flipping my hair

flipping my hair, originally uploaded by black hawk girl.

by Simona

hmmm hmmm

hmmm hmmm, originally uploaded by black hawk girl.

by Simona

big smile over here, ok? :)

big smile over here, ok? :), originally uploaded by black hawk girl.

by Simona

Inner sights

Inner sights, originally uploaded by horoabe.

by horoabe

Tired

Tired, originally uploaded by michel2233.

by Michel

zambet schitat/sketchy smile...

zambet schitat, originally uploaded by tonica.

iarasi eu...de data asta prin ochii lui Toni... o sa incerc sa postez mai multe fotografii, facute de diferite persoane... ca sa imi "arhivez" si eu undeva aceste amintiri...si poate la final voi face si o evaluare...

today

ah... iar am recitit prostiile pe care le-am scris. cred ca par atat de deprimata si de frustrata. . .

cred ca pur si simplu pun prea mult la suflet si am asteptari prea mari de la oameni. ma asteot sa reactioneze asa cum as face-o eu daca as fi intr-o situatie identica. ma astept sa empatizeze. vreau doar sa spun ca eu nu sunt cea de mai jos, din randurile de mai jos....

eu sunt vesela, exuberanta, imi place la nebunie sa rad, imi place viata cu bune si cu rele, sunt capabila sa ma bucur la nimicuri... doar ca intru in starile mele! si atunci par aproape "emo"! termen la care vreau sa revin din dorinta de a mi-l explica si mie pentru ca este o adevarata nebunie ce se intampla in jurul acestui termen - sa il denumim momentan asa!

varianta color

varianta color, originally uploaded by black hawk girl.

eu in ochii simonei...acu vreun an

not a supergirl at all

mi-era teama ca va veni din nou si s-a intamplat mai curand decat ma asteptam. nu ca m-ar fi laut prin surprindere, dar speram sa nu se mai intample prea curand. genul ala de speranta desarta, ca atunci cand revezi un film si iti doresti cu fiecare celula din corp ca deta asta sa se termine altfel... asa mi se intampla de fiecare data cand privesc un film despre Iisus. in special cand eram mica, an de an vedeam "Iisus din Nazareth" si ma rugam mereu...hai ca poate de data asta il iarta si nu il mai rastignesc!
am deviat. ziceam ca a venit inapoi. cum ce?! starea! starea pe care o detest cel mai mult, tristetea sfasietoare care imi da senzatia neintrerupta de parca ar urma sa lesin. ma doare stomacul, asa de rau ma simt, durerea s-a transferat din interior catre exterior. se pare ca la mine suferinta nu cruta nimic. si e o suferinta tacuta, care macina, care privita din afara nu pare ceva iesit din comun, transpare doar printr-o privire mai trista sau mai serioasa...
dar m-am hotarat sa ma abtin. sa nu comentez, sa tin in mine totul si sa ma comport si eu asemenea lui. problema este ca asa vom deveni doua linii paralele. acum ceva vreme ne mai intalneam, dar acum... ce urmeaza?
in esenta ma simt nasol. exact starea aia din care nu ai putere sa iesi singur, dar nici nu vrei sa apuci mana care se intande. vreau sa ma izolez. am iesit azi cu niste prieteni si nu imi venea nici sa deschid gura. as fi vrut sa pot sa tac 2 ore cat am sta acolo si doar sa ii privesc si sa ii ascult... sunt lipsita de orice putere...

pe de alta parte, s-a mai intamplat ceva trist ieri: avem televizor si chiar si cablu! dupa 5 ani fericiti fara tv, inevitabilul s-a produs. ah, cat il urasc! tv-ul, vreau sa spun.

exista o alta alexandra catana in romania!!! :) glumesc, nu e ceva asa ciudat, doar ca acum cateva saptamani nu exista, pe internet adica! stiu asta ca mi-am dat search pe google dupa propriu-mi nume, ca vroiam sa gasesc o anume stire si nu mai stiam linkul. si am aflat. tiza mea are si ea un blog. o sa revin cu amanunte!

stiu ca totul e in capul meu, ca as putea in cateva minute sa ma repun pe picioare. dar a incetat sa mai imi pese de mine pentru catva timp. in sensul ca aproape ca nu vreau sa imi fac curaj sa ies din gaoacea asta austera. doamne cat de frig e aici...

umbrella

umbrella2, originally uploaded by alcluith.

inca un motiv ca sa iubim ploaia...

น้ำตาล

น้ำตาล, originally uploaded by LARG©.

not my picture, but i just love it!

, originally uploaded by Alexandra Catana.

, originally uploaded by Alexandra Catana.

, originally uploaded by Alexandra Catana.

sarbatoare

sunt acasa si stau la masa cu inca niste persoane. familia mea de fapt... tin la ei, dar uneori ma plictisesc sa fac doar asta timp de cateva zile in continuu...

constanta este sub ceea ce astia pe la tv numesc cod galben de 3 zile. ploua non stop. diferite tipuri de ploaie. care ma tin in casa. a inceput sa ma doara capul, vorbesc toti atat de tare. imi doresc atat de mult sa imi iau aparatul sa ma duc sa fac niste poze, dar ceva ma tine in casa. lenea probabil...cateodata nu ma suport

stii unde-i bunicu

vreau sa traiesc intr-o tara unde lumea nu arunca gunoaie pe jos cu lejeritatea fluturarii unei batiste de matase!

si ce mai vroiam sa zic...unii oameni au un stil foarte ciudat de a ii invata pe copiii lor despre moarte si ce inseamna asta. ieri mergeam pe strada in spatele unui domn care avea o fetita de 4-5 ani. pe care o intreaba: " stii unde-i bunicu?"... " stii unde-i bunicu?"...copila zice "nu". la care taica-su: "nu-iiiiiiiiiiiiiii"

cad zapezile

suntem produsul parintilor nostri. sunt produsul parintilor mei. nu incerc sa conjug verbul a fi, pur si simplu fac o constatare banala. constat pe zi ce trece ca am inceput sa am, desi nici macar nu mai locuiesc cu ai mei de vreo 5 ani, asemanari izbitoare cu ei. nu vorbesc de asemanarea fizica, ci de gestica, mimica, modul de a face unele lucruri.
e bizar pentru ca de multe ori, remarcand astfel de lucruri, am incercat sa mi le infranez, dar cu cat incercam mai mult, cu atat apareau mai multe elemente... mi s-a intamplat chiar ieri sa spun ceva si pentru o secunda mi s-a parut ca o aud pe mama vorbind. desi avem personalitati total diferite, se pare ca am imprumutat multe de la ea, fara chiar sa constientizez. ma intreb in ce procent este vorba de bagajul genetic si in ce procent de invatare. oare daca nu as fi stat atat de mult cu ei, as mai fi avut lucrurile astea in comun? greu de apreciat, cu siguranta este un pic din fiecare. dar este ciudat cum incercam sa fim complet diferiti de ai nostri, si ajungem asemanatori cu ei.
chiar si iuliana mi-a povestit cum nu suporta modul in care mama ei manca uitandu-se fix intr-un punct, asta dupa ce nu o vazuse toata ziua si isi dorea sa povesteasca cu ea. si ghici ce? acum mananca si ea la fel...

alta poveste... vinerea trecuta era sa imi cada un namete de minim un metru cub de zapada in cap. nu a cazut, a cazut 2 metri in spatele meu, dar suficient cat sa ma bulverseze pentru intreaga zi, gandindu-ma ce s-ar fi intamplat daca.

a inceput un nou an. si orele trec la fel de repede ca si in cel precedent. si zilele, si anotimpurile...

banal

nu sunt atat de deprimata cum par in cuvintele de mai jos. am stari. acum ma gandesc cu nerabdare la vacanta de 2 saptamani de Craciun. acasa, brad, mancare, prajituri, miros de sarbatoare, atmosfera linistita. abia astept momentele alea. abia astept sa ninga.

unitatea s-a mutat pe lumea de vis a vis

in sfarsit ceva distractie. uitasem exact cum este.
urasc diminetile in care singuratatea se trezeste o data cu mine. ma ridic din pat, ma duc la baie, singurate! uneori ma insoteste toata ziua, chiar si la munca, chiar si atunci cand incerc sa stau de vorba cu altcineva. este acolo unde imi doresc mai putin si uneori ma ia prin surprindere.
singuratatea este insotita cateodata de buna ei prietena, linistea. noi trei facem din cand in cand un trio nefericit, cai altfel nu ar avea cum sa fie. dar sunt zile, slava domnului, cand uita de mine. si atunci e aproape bine.
singura parte buna la prietenele mele este ca ma ajuta sa fiu mai creativa. singuratatea si linistea, prietenele mele. on and off.

sunt nervoasa din cauza frigului. aproape ca nu mai pot sa gandesc coerent. am impresia ca iq-ul mi se injumatateste atunci cand este atat de frig.vorbesc prostii! ah, ar fi trebuit sa traiesc undeva unde este mereu cald. 11 luni din an sa fie cald si sa existe o luna, decembrie, cand sa fie zapada si ger si sa nu bata vantul. si sa stau intr-o cabana si sa ies afara doar daca vreau si sa imi fie sete si sa mananc turturi si sa fac un om de zapada si sa ii pun carbuni in loc de ochi si un morcov in loc de nas sa fiu fericita.

sunt goala pe dinauntru. astazi.


poza de:
http://www.flickr.com/photos/lacouleurdesmesreves/

parasolar

libelula nu mai poate sa zboare. nu mai are aripi.
nu cred ca sunt bolnava dupa drama, sau ca imi place sa fiu implicata in ea. nu vreau decat liniste.
vreau sa am fericirea pe care o aveam cand eram copil, cand zburam fara limite, cand viata era simpla si frumoasa.
ai zis ca nici macar nu ma mai suporti. greu de inteles cum poti sa nu suporti persoana care e cea mai importanta pentru tine. vorbele tale.
indiferent de ce se va intampla, nimeni nu o sa te iubeasca ca mine. atat de orbitor, ametitor, dureros, cu ura, cu cearta, cu impacari, cu plansete, cu dorinta, cu indiferenta, cu sufletul si cu trupul. pana la infinit. pentru totdeauna.

tei

reclama aia pe care o tot aud la radio zilnic mi se potriveste de minune. aia la nu stiu ce multiminerale, multivitamine, whatever, care cica ar trebui sa ne ajute sa avem viata si dupa serviciu. sau cam asa ceva. merita incercat, desigur. munca, acasa, munca acasa, somn mai mult cand apuci, viata e urata uneori.

ma intorc azi cu metroul. povestile si oamenii din jurul meu se modifica mereu, desi anumite aspecte raman neschimbate. niste tineri galagiosi cu freze zburlite care se iau la cearta cu muncitorii iesiti din schimbul 2 care au inevitabil tatuaje pe brand si miros a alcool; altii tineri se pupa zgomotos in spatele meu; femei care pun mana la ochii odraslelor ca sa nu vada neobrazarea; altii oameni care se imping care mai de care in directii confuze; si povestea continua. Ies epuizata dupa 5 statii de mers cu metroul, ma imbulzesc fara sa vreau cu turma creata, ies la suprafata. Aer poluat ce e drept, dar care pare curat. o iau agale spre casa, la piata nu mai au cirese, ma oftic, la magazinul de branzeturi s-a inchis deja, ma oftic, la chioscu de la bloc nu au Kent, nu au Marlboro, ma oftic, cumpar altceva...

Ajung in fata blocului. Ora 9 jumate seara. Miroase a tei. Zambesc. Urc in casa. Dus, salata, internet, poate un film, somn cu greu. Stop. Maine de la capat....

in padure la baneasa

amintiri din copilarie

bucurestiul compus din bucatele

m-am plimbat pe langa toate si apoi le-am uitat. am uitat si de mine, si de voi, si de ziua de ieri, de cea de maine nici nu mai zic, ca nu stiu nimic de ea...

nu sunt

...si te-am visat..eram pe aeroport in paris, si ne am intalnit....si eram amandoi pe fuga....si ne am salutat si a ramas ca ne mai vedem....si cand m-am intors inapoi ...ca parisu era casa noastra cica...iar ne am intalnit....si eram amandoi pe banda rulanta, si ne am tinut in brate, si era o tiganca agasanta cu vreau si eu 30 de mii sa mi iau nush ce...si la un momentdat ne sarutam, da asa...ca in filme....si ii dai poseta tigancii, aia isi ia 30 de mii, tu ma intrebi daca chiar atata a luat...si atunci m-am trezit cu un zambet pe buze ca erau cam putin socati asa...ca toata ziua am fost grumpy.... ne hotarasem sa nu ne mai luam palme peste cap...ne intalneam de prea multe ori accidental..si am zis ca e un semn.....

ma rog..ideea e ca am fost happy toata seara...si inca sunt...dar ma doare genunchiu

nu ai sughitat de pe la ora 5 pana pe la vreo 11?

...esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat dde multa vreme incoace....

pe zi ce trece....imi dau seama de multe chestii....ma uit in jur, si nu esti...trec in fiecare dimineata pe langa studio, si nu esti...dupa care gregories...nu esti

zburator

there are 4 things that you cannot recover:
1.The stone...... after the throw
2.The word....... after it's siad
3.The ocasion........ after the loss
4.The time.........after it's gone


Sunt cititor de ganduri. Sunt calator prin visele, sperantele, experientele, bucuriile si nefericirile altor oameni. Imi umplu singuratatea cu a lor, ma infrupt neinsetat cu viata lor, sufar, ma bucur, la unele ma plictisesc si trec mai departe. Viata pare simpla pe dinafara, dar este complicata pe interior. Ma uit uneori la oamenii de langa mine, care imi par tristi sau fericiti, si nu ma pot abtine sa nu ma intreb ce e in capul lor, in sufletul lor, cat de tare s-ar auzi tipatul refulat al fiecaruia dintre ei.

Pentru ca fiecare avem cate un urlet bine ascuns in noi, care vrea sa se faca auzit.

Oameni care poate par banali, dar au niste minti complicate si frumoase. Cand le citesc randurile, ma simt de parca as avea o putere supranaturala. A citi randuri e aproape ca si cum ai citi ganduri. sute de povesti care asteapta sa fie citite, milioane de oameni care le impartasesc fara regrete si fara pareri de rau. Vieti cuprinse in cateva pagini sau in mii.

Trec din blog in blog, din vis in realitate, din realitate la loc in vis. Si nu stiu daca sa ma bucur, daca e bine ce fac, dar din moment ce sunt puse la dispozitia tuturor de ce sa nu ma bucur de ele?!

Cori-Cori

Alt weekend friguros si intunecat. Dar am vazut-o pe Corina, ceea a facut lucrurile sa para mai luminoase. Nu a fost asa cum mi-am dorit, a fost mai scurt si mai pe fuga decat ma asteptam, nu am avut timp de atatea povesti pe cat mi-as fi dorit, dar oricum a fost placut. Iubesc faptul ca am prieteni...

Pe de alta parte, simt ca ma prinde o raceala de care ma feresc demult, dar parerea mea e ca nu mai am scapare. Astept cu nerabdare ziua sau zilele in care sa nu am nimic de facut, sa zac in fata televizorului fara nici o grija si fara ca a doua zi sa fie luni. Si nici macar duminica. Duminica saraca e din start ucisa numai pentru ca urmeaza luni, si cu totii uram lunea...

Si ca tot mi-am adus aminte azi de asta, vorba ta, ce e rau in a fi copilaros?

cautand fericirea

Imi traiesc zilnic propriul film. eu sunt scenarist, regizor, eu imi aleg muzica, eu sunt actrita in rolul principal, un fel de Sergiu Nicolaescu :) ... Din pacate de multe ori nu eu sunt cea care aleg ritmul.

Filmul asta e colorat si plin de zgomot. Uneori as vrea sa am o putere extraordinara sa opresc totul in loc, sa trag are in piept si sa urlu cat ma tin plamanii. Uneori imi doresc sa joc intr-un film alb-negru si mut.

Azi am urat Bucurestiul si oamenii din el. Am urat autobuzele si statiile de metrou, am urat oamenii care isi freaca bagajele si papornitele de tine pana te aduc la exasperare, am urat tot ce era de urat. Inca am problema cu timpul insuficient. plec dimineata, ajung seara tarziu, patul ma asteapta nefacut cum l-am lasat dimineata si numai gandul ca urmeaza inca o zi la fel, si dupa ea un lung sir de zile la fel, ma oboseste... am nevoie de un concediu.